Legea privind impozitul specific, care se va aplica din 2017 în turism și alimentație publică, va avantaja complexurile hoteliere, dar și hotelurile, pensiunile sau restaurantele situate în zonele limitrofe ale orașelor. Totodată, societățile care au și alte tipuri de activități vor deveni plătitoare de impozit pe profit, chiar dacă, până acum, au fost microîntreprinderi. Comentariile se găsesc într-o analiză a consultantului fiscal Cornel Grama, care oferă calcule comparative și observații punctuale.

Legea privind impozitul specific 170/2016 se va aplica de la 1 ianuarie 2017 pentru  anumite categorii de activități economice încadrate în câteva coduri CAEN, respectiv:

5510-„Hoteluri și alte facilităti de cazare similare”

5520-„Facilităti de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată”

5530-„Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere”

5590 -„Alte servicii de cazare”

5610-„Restaurante”

5621-„Activităti de alimentație (catering) pentru evenimente”

5629-„Alte servicii de alimentație n.c.a.”

5630-„Baruri și alte activităti de servire a băuturilor”.

În preambulul legii sunt câteva definiții cu care operează această lege, cele mai relevante fiind următoarele:

impozitul specific anual – impozitul datorat de contribuabilii care au inscrisă că activitate principală sau secundară activitatea corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art.1;

complex hotelier – structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare care pentru obținerea certificatului de clasificare include în perimetrul ei alte activităti, dar cel puțin una clasificată că impusă aferentă codurilor CAEN 5610 și/sau 5630, și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: (i) sunt exploatate de aceeași persoană juridică romană; (îi) inregistrează distinct în evidența contabilă operațiunile efectuate; (iii) nu include activitătile aferente codurilor CAEN 5621 și 5629

suprafața utilă comercială/de servire  pentru codurile CAEN 5610-„Restaurante” și 5630-„Baruri și alte activități de servire a băuturilor” – sumă suprafețelor saloanelor, teraselor și grădinilor de vară, conform certificatului de clasificare/autorizație;

suprafața utilă de desfăsurare a activitătii specifice codurilor  CAEN 5621-„Activităti de alimentație (catering) pentru evenimente”, 5629-„Alte servicii de alimentație n.c.a.” – suprafața totală construită, conform certificatului de clasificare/autorizației;

unitate – locația unde se desfăsoară activitatea economică și care este inființată, înregistrată și functionează în conformitate cu legislația României.

Sunt obligate la plata impozitului specific unor activităti, denumit în continuare impozit specific, persoanele juridice române care, la data de 31 decembrie a anului precedent, au îndeplinit, cumulativ, două  condiții:

aveau inscrisă în actele constitutive, potrivit legii, ca activitate principală sau secundară, una dintre activitătile corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1

nu se află în lichidare, potrivit legii.

Prin urmare, nu se aplică acest impozit specific dacă societatea respectivă nu are în obiectul principal și nici în secundar niciunul din codurile CAEN menționate de lege (simpla existență a acestor coduri în actul constitutiv al firmei nu este de ajuns pentru aplicarea acestui impozit).

De asemenea, persoanele juridice române nu mai aplică acest sistem de impunere, începând cu anul următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre cele două condiții, cu excepțiile prevăzute de lege.

Contribuabilii care au mai multe unități determină impozitul specific anual prin însumarea impozitului specific aferent fiecărei unități, calculat conform formulei stabilite în anexa corespunzătoare codului CAEN.

Contribuabilii care desfăsoară mai multe activități cu codurile CAEN prevăzute de legea impozitului specific, cu excepția celor care desfăsoară activități prin intermediul unui complex hotelier, determină impozitul specific prin însumarea impozitului stabilit pentru fiecare activitate desfăsurată.

Impozitul specific calculat pentru restaurante (CAEN 5610), catering (CAEN 5621) sau alte servicii de alimentație publică (CAEN 5629)

Se calculează, pe fiecare unitate, conform formulei din anexa 1 a legii și anume:

Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z, unde:

k-1400 valoarea impozitului standard (lei)

x-variabilă în funcție de rangul localității

y-variabilă în funcție de suprafața utilă comercială/de servire/de desfăsurare a activității

z-coeficient de sezonalitate

q = 0,9 și reprezintă coeficient de ajustare pentru spațiu tehnic unitate-locație de desfăsurare a activităților

Observație: Pentru următoarele categorii de activităti, aferente codului CAEN 5610 – vânzători ambulanți la tonete de inghetată, cărucioare mobile care vând mâncare. prepararea hranei la standuri din piețe -, impozitul specific anual/unitate este în sumă de 1500 lei.

Pentru a înțelege mai bine calculele, vom lua două exemple: un restaurant dintr-o comună și unul dintr-un oraș (Cluj zona C) în suprafață de 100 mp.

Restaurant (comună): Impozit anual : 1400 ( 3+21*0.9)*0.10 = 3.066 lei/an

Restaurant (Cluj): Impozit anual : 1400 ( 13+21*0.9)*0.45 = 20.097  lei/an

Se observă că sunt avantajate acele restaurante satelit pentru evenimente (nunți, petereceri etc) care, de regulă, fiind de suprafețe mai mari, sunt construite în comunele limitrofe orașelor.

Încadrarea în zonele A, B, C sau D se va face în baza normelor metodologice de aplicare a legii care ar trebui să apară în 90 zile de la publicarea acestei legi (cam pe 10 ianuarie 2017).

Impozitul specific anual calculat pentru baruri (CAEN 5630)

Se calculează, pe fiecare unitate, conform formulei stabilite în anexa 2 și anume:

Impozit specific anual/unitate-k*(x + y *q)* z, unde:

k-900, valoarea impozitului standard

x-variabilă în funcție de rangul localității

y-variabilă în funcție de suprafața utilă comercială/de servire/de desfăsurare a activității

z-coeficient de sezonalitate

q-0,9 și reprezintă coeficient de ajustare pentru spațiu ethnic

unitate = locație de desfăsurare a activitătilor

La fel vom lua două exemple pentru a înțelege mai bine calculele: un club  dintr-o comună și unul dintr-un oraș (Cluj zona C) în suprafața de 100 mp și vom determina impozitul de plătit anual pentru fiecare caz în parte.

Club (comună): Impozit anual : 900( 0.4 +10*0.9)*0.15 = 1.269 lei/an

Club (Cluj): Impozit anual: 900 (12 +10*0.9)*0.45 = 8.505   lei/an

Impozitul specific anual calculat pentru hoteluri (CAEN 5510) , facilități de cazare pentru vacanțe și perioade scurte  (CAEN 5520), parcuri rulote campinguri (CAEN 5530), alte servicii de cazare (CAEN 5590)

Se calculează, pe fiecare unitate, conform anexei 3, și anume:

Impozit specific anual/unitate = k* nr. locuri de cazare, unde:

Impozit specific standard-k-lei/loc cazare/an

Vom lua un exemplu pentru a înțelege mai bine calculele: un hotel  de 3 stele dintr-o comună și unul dintr-un oraș (Cluj zona C) având un număr de 30 de locuri de cazare (camere)  și vom determina impozitul de plătit anual pentru fiecare caz în parte.

Hotel (comună): Impozit anual : 67*30 = 2.010  lei/an

Hotel (Cluj): Impozit anual : 308*30  = 9.240  lei/an

Se observă că sunt avantajate acele hoteluri construite în comunele limitrofe orașelor față de cele existențe în orașe. O observație foarte importantă este că cei care desfăsoară activități prin intermediul unui hotel, hotel apartament, motel, pensiuni turistice, pensiuni turistice rurale, pensiuni turistice urbane, pensiuni agroturistice, apartamente de închiriat, hotel tineret, bungalow-uri, vile, reprezentând structuri de primire turistică amenajate în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pun la dispoziția turiștilor spații de cazare și spații de alimentație publică de tip restaurant, bar, toate aceste servicii specifice fiind activități ale aceleiași societăti care desfăsoară activitatea de cazare, nefăcând obiectul închirierii sau asocierii către/cu alte societăți, determină impozitul specific potrivit formulei stabilitepentru hoteluri etc, adică vor plăți impozit doar conform formulei de calcul pentru cazare, nu și conform formulelor pentru restaurante sau baruri).

În acest caz, sunt foarte avantajate sub aspectul impozitării acele hoteluri, pensiuni care oferă turiștilor și restaurant și bar în cadrul aceluiași complex hotelier, impozitarea nefăcându-se separat pentru fiecare activitate în parte.

Totuși, contribuabilii care au mai multe unități determină impozitul specific anual prin însumarea impozitului specific aferent fiecărei unităti, calculat conform formulei stabilite în anexa corespunzătoare codului CAEN, deci doar când există mai multe unități distincte.

Reguli privind declararea și plata impozitului specific

Declararea și plata impozitului specific se efectuează semestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare. Suma de plată reprezintă jumătate din impozitul specific anual stabilit.

Contribuabilii care au fost plătitori de impozit specific în anul precedent și nu mai îndeplinesc condițiile, în anul următor, aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit.

De asemenea, contribuabilii care au fost plătitori de impozit specific unor activităti și care anterior au realizat pierdere fiscală recuperează pierderea din profiturile impozabile obținute în următorii 7 ani consecutivi, de la data la care au revenit la impozitarea pe profit. Pierderea fiscală se recuperează în perioada cuprinsă între data inregistrării pierderii fiscale și limita celor 7 ani, așa cum prevede Codul Fiscal.

Foarte importante sunt prevderile articolului 10, respectiv (1) Contribuabilii care, în cursul anului, realizează venituri și din alte activități în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1, aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit prevăzut de Legea nr. 227/2015. (2) Contribuabilii, care desfăsoară activităti prin intermediul unui complex hotelier și realizează venituri din desfășurarea altor activităti, aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit prevăzut de Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare. (3) Veniturile din alte activități luate în calcul sunt cele înregistrate până la data de 31 decembrie a anului respectiv, inclusiv.

Cu alte cuvinte, dacă o firmă are un hotel, un bar sau un restaurant, dar are și un magazin, de exemplu, sau prestează și niște servicii către terți, de exemplu reparații, atunci întreaga activitate a firmei este impozitată conform titlului II din Codul fiscal și, anume, impozit pe profit.

În acest caz nu se mai ține cont calculele impozitului specific din prezența lege, întreaga activitate a firmei fiind supusă impozitului pe profit, chiar dacă avea statut de microîntreprindere și plătea impozitul reglementat de titlul III-Impozitul pe veniturile microintreprinderilor.

Termenele de declarare a mențiunilor, registrul de evidență fiscală

Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale teritoriale aplicarea impozitului specific anual, pană la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se plăteste impozitul specific. În cazul în care, la data de 31 decembrie inclusiv, condițiile prevăzute la art. 3 nu mai sunt îndeplinite, contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale ieșirea din acest sistem de impunere, pană la data de 31 martie inclusiv a anului următor. Persoanele juridice plătitoare de impozit specific au obligația să întocmească registrul de evidență fiscală, prevăzut la art. 19 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, în care înscriu elementele care sunt luate în calcul la stabilirea impozitului, cum ar fi: tipurile de activităti desfăsurate,, coeficienții și variabilele utilizate pentru fiecare activitate care intră sub incidență impozitului specific, numărul de unităti, suprafețele de desfăsurare a activitătilor precum și amortizarea fiscală conform art 28 din Legea 227/2015.

Aplicarea legii urmează să fie clarificată prin norme, care ar trebui să fie aprobate în termen de 90 de zile de la data publicării legii.

Preluare: www.profit.ro

Circulara 408436 o puteti gasi si pe http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/infotva/Circulara408436_paine_energie.pdf
Către
Direcţia generală regională a finanţelor publice …………………..

În vederea aplicării unitare a prevederilor fiscale referitoare la TVA
introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 16/2013 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor
măsuri fiscal-bugetare şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 28/2013 privind
reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, vă comunicăm următoarele:
I. Una dintre modificările instituite se referă la completarea art. 140 alin.
(2) din Codul fiscal în sensul implementării, începând cu data de 1 septembrie
a.c., a cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea următoarelor bunuri:
1. toate sortimentele de pâine precum şi următoarele specialităţi de
panificaţie: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluţe şi
împletituri, care se încadrează în grupa produse de brutărie la codul
CAEN/CPSA 1071;
2. făină albă de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu şi făină
de secară, care se încadrează la codul CAEN/CPSA 1061;
3. triticum spelta, grâu comun şi meslin, care se încadrează la codul NC
1001 99 00, şi secară care se încadrează la codul NC 1002 90 00, prevăzute în
anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012.
În aplicarea acestor prevederi a fost emis Ordinul comun al viceprimministrului, ministrului finanţelor publice nr. 1436 din 26 august 2013 şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 852 din 26 august 2013 privind aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru pâine şi specialităţi de panificaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 28 august a.c.
Prin actul normativ mai sus menţionat au fost explicitate în detaliu noţiunile
de pâine şi specialităţi de panificaţie, astfel încât să fie evitată aplicarea
neunitară a cotei reduse de TVA de 9%.

Cota redusă de TVA de 9% se aplică pe întreg lanţul de comercializare,
atât de producători, cât şi de comercianţi, persoane impozabile înregistrate în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, pentru produsele care se
încadrează în categoriile prevăzute la art. 140 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal
astfel cum a fost modificat prin OG nr. 16/2013.
În ceea ce priveşte triticum spelta, grâul comun şi secara, categorii de
cereale pentru a căror livrare în interiorul ţării se aplică cota redusă de TVA de
9%, prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. g) pct. 3 din Codul fiscal, precizăm că
acestea sunt supuse taxării inverse în condiţiile prevăzute la art. 160 alin. (2) lit.
c) din Codul fiscal. Prin urmare dacă atât furnizorul cât şi beneficiarul sunt
persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România conform art.
153 din Codul fiscal, se aplică taxarea inversă, respectiv beneficiarul determină
taxa aferentă, care se evidenţiază în decontul prevăzut la art. 1562 din Codul
fiscal, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, prin aplicarea cotei de
TVA de 9 %.
Nu se aplică taxarea inversă prevăzută la art. 160 alin. (2) lit. c) din Codul
fiscal în situaţia în care beneficiarul nu este o persoană înregistrată în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, furnizorul (persoană impozabilă
înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal)
colectează TVA aplicând cota redusă de TVA de 9% pentru livrările de astfel de
produse în interiorul ţării.
În ceea ce priveşte codurile NC utilizate în cadrul art. 160 alin. (2) lit. c) din
Codul fiscal menţionăm că acestea sunt cele care figurau în nomenclatura
combinată stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23
iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun. Ca
urmare a modificării nomenclaturii combinate prin Regulamentul de punere în
aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 trebuie avute în
vedere codurile NC astfel cum au fost modificate, corespunzătoare produselor
prevăzute la art. 160 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, astfel:
Produs Cod NC vechi Cod NC nou
Grâu dur 1001 10 00 1001 11 00 şi 1001 19 00
Alac (Triticum spelta),
destinat însămânţării
1001 90 10 1001 91 10
Grâu comun destinat
însămânţării
ex 1001 90 91 ex 1001 91 20
Alt alac (Triticum spelta) şi
grâu comun, nedestinate
însămânţării
ex 1001 90 99 ex 1001 99 00
Secară 1002 00 00 1002
Orz 1003 00 1003
Porumb 1005 1005
Boabe de soia, chiar
sfărâmate
1201 00 1201
3
Seminţe de rapiţă sau de rapiţă sălbatică, chiar sfărâmate
1205 1205
Seminţe de floarea-soarelui,
chiar
sfărâmate
1206 00 1206 00
Sfeclă de zahăr 1212 91 1212 91

II. O altă modificare recentă în domeniul TVA se referă la completarea
categoriilor de operaţiuni pentru care se aplică mecanismul taxării inverse,
prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, cu următoarele:
– livrarea de energie electrică către un comerciant persoană impozabilă,
stabilit în România conform art. 1251 alin. (2). Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi al cărei consum propriu de energie electrică este neglijabil. Prin consum propriu neglijabil de energie electrică se înţelege un consum de maximum 1% din energia electrică cumpărată în perioada ianuarie – noiembrie a fiecărui an calendaristic. Se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă
de energie electrică cumpărătorul care deţine licenţa pentru activitatea de operator al pieţei de energie electrică eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru tranzacţiile pe piaţa pentru ziua următoare şi pe piaţa intrazilnică. De asemenea, se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă de energie electrică şi cumpărătorul care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
1. deţine o licenţă valabilă de furnizare a energiei electrice eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care face dovada că respectivul cumpărător este un comerciant de energie electrică;
2. activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi consumul său propriu din energia electrică cumpărată este neglijabil. În acest sens, trebuie să depună la organul fiscal competent, până pe data de 10 decembrie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că îndeplineşte această condiţie, care este valabilă pentru toate achiziţiile de energie electrică efectuate în anul calendaristic următor. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are obligaţia să afişeze pe site-ul său cel târziu până pe data de 31 decembrie a fiecărui an lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile respective. Pentru achiziţiile de energie electrică efectuate în anul în care cumpărătorul obţine o licenţă valabilă de furnizare a energiei electrice eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care face dovada că respectivul cumpărător este un comerciant de energie electrică, cumpărătorul trebuie să transmită vânzătorului o declaraţie pe propria răspundere din care
să rezulte că activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi consumul său propriu estimat din energia electrică cumpărată este neglijabil, care este valabilă până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
În regim tranzitoriu, conform art. V din OG nr. 28/2013, prin excepţie de la
prevederile art. 160 alin. (2) lit. e) pct. 2 din Codul fiscal pentru achiziţiile de
energie electrică efectuate începând cu 1 septembrie 2013 şi până la finalul
anului 2013, cumpărătorul trebuie să transmită vânzătorului o declaraţie pe
propria răspundere care va fi valabilă până la 31 decembrie 2013 inclusiv, din
care să rezulte că activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările de
4
energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi consumul său propriu din
energia electrică cumpărată este neglijabil, respectiv este de maximum 1% din
energia electrică cumpărată în perioada ianuarie – iulie 2013.
– transferul de certificate verzi, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. h) din
Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii
energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
În vederea aplicării corecte a prevederilor legale, precizăm că taxarea
inversă se aplică doar pentru transferul de certificate verzi între persoane
impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, nu
şi în situaţia în care furnizorii de energie care au obligaţia de a achiziţiona astfel
de certificate îşi recuperează cheltuiala cu aceste certificate de la consumatorii
finali de energie chiar dacă aceştia sunt persoane impozabile înregistrate în
scopuri de TVA.
Astfel, potrivit prevederilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 220/2008 pentru
stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile
de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în factura de
energie electrică transmisă consumatorilor finali de către furnizori, valoarea
certificatelor verzi se facturează separat faţă de tarifele/preţurile pentru energia
electrică, precizându-se temeiul legal. Această valoare reprezintă produsul
dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate estimate de
către ANRE, cantitatea de energie electrică facturată şi preţul mediu ponderat
al certificatelor verzi tranzacţionate pe pieţele centralizate de certificate verzi în
cele mai recente 3 luni de tranzacţionare încheiate.
Prin urmare, furnizorii de energie nu transferă certificate verzi către consumatorii finali de energie, ci îşi recuperează costul generat de achiziţionarea certificatelor verzi de la consumatori. Suma recuperată de
furnizor de la un consumator nu reprezintă contravaloarea unui anumit număr
de certificate verzi, ci este produsul unor factori, printre care şi cantitatea de
energie livrată.
Astfel, rezultă din prevederile legale care reglementează modul de funcţionare a acestui sistem de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie că furnizorul nu transferă certificate verzi către consumator, ci îşi recuperează de la acesta un cost generat de livrarea de energie.
Având în vedere prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, potrivit cărora baza de impozitare a TVA este constituită din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori

5
prestator din partea cumpărătorului, […], precizăm că certificatele verzi facturate de furnizorii de energie catre consumatorii de energie reprezinta o parte din contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor din partea consumatorului de energie şi, în consecinţă, este inclusă în baza de impozitare a TVA, chiar dacă este evidenţiată distinct în factură, pentru aceste sume aplicându-se acelaşi regim al TVA aplicabil livrării de energie.
În final, menţionăm că mecanismul taxării inverse prevăzut la art. 160 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal pentru livrarea de energie electrică se aplică numai în situaţia în care furnizorul este o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal, iar beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită şi înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal.
În situaţia în care beneficiarul livrării de energie nu este stabilit în România, chiar dacă este înregistrat în scopuri de TVA în România potrivit art. 153 din Codul fiscal, nu sunt aplicabile prevederile art. 160 din Codul fiscal întrucât locul livrării de energie nu este considerat din punct de vedere al TVA în România, conform prevederilor art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul fiscal. În acest caz, operaţiunea nu este impozabilă în România, ci în statul în care este
stabilit beneficiarul sau, după caz, în statul în care beneficiarul utlizează şi consumă efectiv energia.
Dan MANOLESCU
SECRETAR DE STAT

Suntem aici pentru tine dacă esti în sistemul de TVA la încasare, dacă aveți obligația legală de aplicare a acestui sistem:
– orice intrare, indiferent de la cine, indiferent că furnizorul meu este persoană fizică sau juridică, că e înscris sau nu în registrul persoanelor ce aplică sistemul de TVA la încasare, dacă nu o plătesc integral, pe loc sau anticipat emiterii facturii, în numerar, sau dacă nu e una supusă taxării inverse (măsurilor de simplificare), va avea bifată opțiunea de deducere a TVA la plată și voi deduce TVA doar când voi achita debitul. Pentru excepții se deduce pe loc TVA, iar opțiunea TVA deductibil la plată nu se bifează.
– orice vânzare, dacă nu o încasez integral în numerar, pe loc sau anticipat înainte de emiterea facturii, ori dacă e către o persoană afiliată, sau e supusă măsurilor de simplificare (taxării inverse), indiferent cine e clientul meu, de natura juridică a acestuia și de starea lui fiscală, că este client persoană fizică sau juridică, că este înscris sau nu în registrul persoanelor ce aplică sistemul de TVA la încasare, duce la bifarea opțiunii „TVA colectat la încasare”. Pentru excepții se colectează pe loc TVA, iar opțiunea TVA colectat la încasare nu se bifează.
– pentru orice ieșire la care s-a bifat opțiunea de colectare a TVA la încasare, dacă nu e încasată în 90 de zile de la emitere, se va colecta TVA automat în cea de-a 90-a zi.

Dacă nu aplicați sistemul de TVA la încasare:
– orice intrare de la o persoană ce aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepția cazurilor în care e vorba de o intrare achitată obligatoriu în numerar, integral, pe loc sau înainte de emiterea facturii de către furnizor, sau cele supuse măsurilor de simplificare, duce la deducerea TVA numai la plata facturii și va trebui bifată opțiunea de deducere a TVA numai la plată. Pentru excepții nu se va bifa opțiunea respectivă și se va deduce TVA pe loc.
– orice altă intrare de la persoane ce nu aplică acest sistem se va face ca până acum, se va deduce TVA la data facturii indiferent că e achitată sau nu. Opțiunea TVA deductibil la plată nu se va bifa.
– orice ieșire, indiferent către cine, cum e încasată, când e încasată, va duce la colectarea TVA la emiterea facturii și nu există nici o situație în care TVA colectat la încasare se va bifa.

Ce reguli să respecte firmele?
Eu le-am dat firmelor cu care colaborez niște sfaturi simple de tot. Pentru că atunci când se aplică sistemul de TVA pentru a deduce TVA nu este suficientă factura și dovada că achiziția este în legătură cu activitatea economică, fiind obligatorie și prezentarea dovezii plății, le-am spus așa:
– pe orice document de plată pe care îl primiți asigurați-vă că este înscris, în mod explicit documentul la care se referă plata. Că sunt înscrise informațiile despre factura sau facturile ce se achită: numărul și data acestora. Să nu apară explicații confuze de genul “contravaloare marfă”, “ plată factură”, etc. Să apară explicit: factura numărul… din data de…..
– pe orice document de plată emis de firmă (OP, CEC,Ordin de compensare, BO, contract de cesiune de creanță) să apară explicit numărul și data facturii/facturilor achitate cu acel document
– pentru orice încasare efectuată de firmă de la clienții săi, pentru acele facturi ce nu sunt încasate pe loc, numerar, să înscrie aceleași informații pe care le-ar solicita ei furnizorilor

De ce este esențial ca pe documentele de plată sau încasare să apară explicit aceste informații? Cele legate de facturile ce se achită.
Dacă nu era clar, textul din proiectul de modificare a normelor, despre care am amintit la începutul articolului spune așa:

suport netspark.biz